Curtea Domnească din Târgovişte - resedinţă a domnitorilor munteni, mai bine de trei secole

Curtea Domnească Târgovişte, fostă resedinţă a mai multor voievozi ai Ţării Româneşti, astazi reprezintă un important complex muzeal, deschis circuitului turistic. Este un ansamblu monumental, format din mai multe clădiri şi fortificaţii medievale.

Palatul domnesc, a fost ridicat în jurul anului 1400, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. Pe vremea lui Vlad Dracul (tatal lui Vlad Tepes), au avut loc lucrări de extindere, finalizate în anul1440. Petru Cercel (1583-1585) aduce un suflu nou în arhitectura muntenească introducând elemente arhitectonice şi decorative de influenţă renascentistă occidentală. Matei Basarab (1632-1654), aduce şi el mai multe transformări palatului. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1654-1714) se renovează palatul, adăugând încăperilor picturi şi stucaturi după moda epocii.

Turnul Chindiei, eblema de secole a orasului, a fost construit la porunca domnitorului Vlad Ţepeş, în jurul anului 1460. El a reprezentat principalul punct de observaţie si de pază al curţii. Biserica Sfânta Vineri, monument arhitectonic păstrat fără modificări, este ctitoria lui Vlad Călugărul (1482-1485), fratele vitreg al lui Vlad Tepes.

Biserica Domnească a fost ctitorită de  Petru Cercel (1583-1585), fiind la data construcţiei, cea mai mare clădire religioasă din Ţara Românească. Pictura, păstrată şi în zilele noastre, este realizată integral între anii 1696-1698, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, conţinând cea mai amplă galerie de portrete de domnitori munteni.

Grădinile palatului erau amplasate pe locul actualului parc al oraşului, întinzându-se, peste râul Ialomiţa până la poalele dealului Mănăstirii. Grădinile, în stil italian, au fost prima oară amenajate de voievodul Petru Cercel în anul 1584. Baia domnească este construită după moda turcească, de către Matei Basarab pe latura de nord-est a zidului de incintă, în apropierea palatului. Sistemul de funcţionare al băii era cel clasic romano-bizantin, aburul fiind dirijat prin conducte din sala cazanului în baie.

Casa Bălaşa a fost cerută de Domniţa Bălaşa (soţia lui Constantin Şerban), la 1656, având rol de casă de oaspeti, dar şi de azil de săraci şi bătrăni. Foişorul, construit iniţial de Matei Basarab din lemn, este refăcut de Brâncoveanu din zidărie, transformandu-l intr-un spledid loc de odihnă şi recreere. În ziua de azi nu se mai păstrează decât temeliile, câteva coloane şi capiteluri.

Informatii si foto:

www.wikipedia.org

www.muzee-dambovitene