O preconcepție frecvent întâlnită în rândul românilor este aceea că învățământul românesc este unul predominant teoretic, cu o aplecare practică precară și cu un accent pus mai degrabă pe repetare mecanică decât pe aplicare. Mitul a fost spulberat în repetate rânduri, iar recenta investiție a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Timişoara (UMF) vine să confirme deschiderea înspre practică și exercițiu a învățământului românesc.
Achiziționarea simulatoarelor precum și renovarea laboratorului în care acestea vor fi găzduite, totul din fonduri proprii, denotă importanță deosebita pe care UMF o acorda viitorilor practicieni din domeniul dentar.
Practic, potrivit rectorului universității, respectivul laborator va crea în măsură de 80 – 90% condiţiile reale de lucru cu un pacient adevărat. Ori în meseria de stomatolog, care este una extrem de delicată, necesitând o îndemânare aparte, existența unei astfel de pregătiri este absolut necesară, mai ales că pe piața muncii din Timișoara, numărul de stomatologi depășește cu mult media Uniunii Europene.
Desigur, au fost voci care au întrebat ironic de ce abia acum se fac astfel de investiții, pe când alții au arătat cu degetul înspre restul universităților din România, care, din păcate nu se bucura de dotări similare, cel puțin pe partea de stomatologie. Răspunsul la astfel de obiecții nu este unul ușor, putând fi invocate motive multiple, însă înființarea și dotarea mai sus amintitului laborator denotă faptul că lucrurile încep să se miște și că învățământul românesc livrează nu doar diplome ci și specialiști.
Astfel de proiecte de dezvoltare și de îmbunătățire a experienței de învățare nu se pot întâmpla peste noapte și desigur nu în toate domeniile și în toate locațiile în același timp. Tehnicile, aparatura evoluează constant, iar din câte se pare unitățile de învățământ din România încep să realizeze acest lucru și încearcă pe cât posibil să țină pasul.
Claudiu Bolcu
International editions: