Vinul are o istorie lungă în regiunea Dobrogea din România, chiar din vremea poetului roman Publius Ovidius Naso (43 î.H.-17 d. H.), primul care a menționat activitatea viticolă din această zonă. Documentele istorice arată că vinul a fost întotdeauna produs în România și că acest vin a fost foarte apreciat în alte țări.
Între secolele al XIV-lea și al XIX-lea a avut loc o migrare intensă a vinurilor locale între principatele române și țările vecine. Multe soiuri străine de vin au fost aduse în țară în acea perioadă. De exemplu, în timpul ocupației otomane, s-au importat Afuz Ali, Ceauș alb, Ceauș roz, Razachie albă, Razachie roșie, Sultanină etc. Acest lucru a contribuit la îmbogățirea unei oferte deja vaste de vinuri. Dar viticultura din România a suferit o lovitură puternică în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care a venit sub forma unei invazii de filoxeră.
Filoxera este o insectă parazită din America de Nord care distruge rădăcina și frunzele de viței de vie. Ca urmare a acestui fapt, multe soiuri românești au fost iremediabil pierdute. Unele dintre puținele care supraviețuiesc și astăzi sunt Fetească albă, Fetească regală, Grasă de Cotnari, Galbenă de Odobești, Zghihară de Huși, Frâncușă, Crâmpoșie (pentru vinuri albe); Fetească Neagră, Băbească neagră (pentru vinuri roșii) și Tămâioasă românească și Busuioacă de Bohotin (pentru vinuri aromate).
În 1907, într-un efort de a recupera viile pierdute, specialiștii au plantat peste 10 hectare, cu rase franceze ca Chardonnay, Clairette, Pinot Gris, Pinot Noir, Folle Blanche și Malvoisie.
George Nicoleanu și Vasile Brezeanu au considerat că condițiile climatice și de sol din Dobrogea sunt similare celor din regiunea franceză Champagne și în consecință, au decis să creeze un centru pentru producția de vinuri spumante la Podgoria Murfatlar. Dar condițiile s-au dovedit mai puțin favorabile pentru vinuri spumante decât pentru vinuri dulci și demi-dulci, motiv pentru care au decis, ulterior, să-și canalizeze eforturile spre aceste tipuri de vin. Și din fericire, ele s-au dovedit a fi un mare succes pe piața internațională. Astăzi, Podgoria Murfatlar acoperă 3.000 de hectare, de-a lungul Canalului Dunăre-Marea Neagră.
Calitatea Vinurilor Murfatlar se datorează în primul rând, soiurilor de struguri cultivate aici și în al doilea rând, condițiilor climatice favorabile din zonă. Clima continentală cu veri calde, toamne lungi și precipitații puține asigură o expunere lungă la caldură și la lumina soarelui. Solul arid și calcaros și apropierea de Marea Neagră sunt, de asemenea, factori importanți în crearea de vinuri de înaltă calitate.
Surse:
„Istoric”, Organizaţia Naţională Interprofesională Vitivinicolă, Locul de regăsire: http://www.oniv.ro/page.php?id=321&info=398, Accesat: 02.09.2015.
Onogea, Andreea, „VITICULTURĂ ROMÂNEASCĂ: Podgoria Murfatlar”, Agerpres, 22 Iulie 2015, Locul de regăsire: http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/07/22/viticultura-romaneasca-podgoria-murfatlar-11-18-16, Accesat: 02.09.2015.
Onogea, Andreea, „DOCUMENTAR Istoricul viței-de-vie în epoca modern”, Agerpres, 2 Octombrie 2014, Locul de regăsire: http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2014/10/02/documentar-istoricul-vitei-de-vie-in-epoca-moderna-10-31-26, Accesat: 02.09.2015.
Andra Mihaela Cimpean
International editions: