Salamul de Sibiu a devenit un produs de Indicație Geografică Protejată în luna februarie a acestui an. Acest titlu promovează și protejează denumirile produselor agricole și alimentare a căror producție este strâns legată de o anumită zonă geografică.
Salamul de Sibiu este al doilea produs românesc care a primit această distincție. Alte ţări europene au mult mai multe astfel de produse. De exemplu, Italia are 296, în timp ce Franța are 243.
Cererea pentru primirea titlului IGP a fost depusă în noiembrie 2014 la Comisia Europeană și a fost aprobată pe 19 februarie 2016. A intrat în vigoare la 20 de zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Producătorii au avut documente care să demonstreze că salamul a început să fie produs în Transilvania, în urmă cu peste 100 de ani. Rețeta a fost creată de un italian stabilit în Țara Românească, în jurul anului 1910. Numele său era Filippo Dozzi și a găsit condițiile potrivite pentru a face salam crud-uscat în orașul Sinaia. Așa că, el a cumpărat o clădire aici, care avea un restaurant și o pivniță de vinuri.
Salamul de Sibiu este un produs de înaltă calitate, fabricat din carne de porc și slănină tare. Conținutul este pus în membrane naturale sau membrane de colagen şi apoi afumat cu lemn de esență tare, maturat și uscat la temperaturi scăzute.
Maturarea se face cu produse alcoolice, cum ar fi vinul alb, vinul roșu, vinul rose, vinars și bere neagră. Culturi de mucegai nobil sunt de asemenea folosite pentru a obține gustul specific pe care îl are salamul.
Salamul este maturat și uscat pentru o lungă perioadă de timp – aproximativ 60 de zile – în prezența mucegaiului menționat mai sus, ceea ce contribuie, de asemenea, la gustul delicios.
Surse:
Andra Mihaela Cimpean
International editions: