Schitul Darvari își începe povestea în anul 1834, în timpul domniei lui Alexandru Ghica-Voievod, când soții Mihail și Elena Darvari (din neamul Buzeștilor) cumpără un teren de la ctitorii Bisericii Icoanei din apropiere. Aici, se va înalță o bisericuță fără turlă, care va purta hramul „Sf. Împărați Constantin și Elena”. După un an, în 1835, în acest loc, se așază prima obște monahală de măicuțe. În anul 1865, însă, măicuțele sunt obligate să părăsească schitul, ca urmare a Legii secularizării dată de domnitorul Alexandru Ioan- Cuza.
Din 1869, așezământul se schimbă în schit de călugări, după ce călugării români de la Schitul Prodromul din Muntele Athos, aflați în trecere prin București, primesc acordul familiei Darvari de a se adăposti în schitul părăsit. Între anii 1933-1934, Mihai Darvari (nepotul lui Mihail Darvari) reface din temelie biserica și înnoiește chiliile.
Biserica în formă de cruce, este construită din cărămidă, în stil arhitectural românesc (oltenesc-muntenesc). Este o biserică micuță, dar foarte frumoasă și bine întreținută. Splendida pictură în frescă, operă a pictorului Keber executată în anul 1934, va fi restaurată în anul 1967.
Paraclisul, foarte frumos împodobit, are o fsplendidă catapeteasmă sculptată miniatural. La nord de biserică este o clădire care adăpostește chiliile, iar la sud se află o altă clădire care cuprinde egumenia și trapeza.
Curtea, cu alei și trotuare pavate, este înconjurată de un zid înalt de cărămidă văruit în alb. Pe marginea aleii de la intrare se află un tei secular, iar în dreapta lui este o fântână folosită pentru irigarea parcului, dar și pentru băut.
Pelerini și turiști aflați în București, dacă vreți să ieșiți din tumultul orașului și să pătrundeți într-o altă lume, dacă vreți să vă relaxați fizic și psihic, dacă vreți să vă încărcați sufletește și spiritual, nu ezitați să faceți un popas la Schitul Darvari. O mănăstire aflată în plin oraș, dar care te scoate în afara lumii învolburate și te poartă pe aripile line ale liniștii, păcii și serenității.
Surse: