Civilizația vinului în cultura tradițională românească

Un element central al culturii tradiţionale româneşti este vinul. Mai mult decât atât, noi l-am identificat ca fiind un mitologem important (în sensul că este foarte des întâlnit și în literatura ''cultă'').

Vinul este băutura al cărei rol ceremonial şi ritual se detaşează în mod evident nu numai prin frecvenţa utilizării dar, mai ales, prin multitudinea de semnificaţii străvechi pe care le însumează şi care au căpătat, prin consacrarea religiei creştine, contur spiritual bine definit.

Într-adevăr, în istoria omenirii (culturală, economică, civilizatorie etc.) vinul, deşi nu este prima băutură obţinută în urma fermentaţiei naturale (unii cercetători afirmă că înaintea vinului a fost berea) este, desigur, licoarea cu cele mai mari şi mai complexe implicaţii privind ritualitatea şi importanţa în ceea ce priveşte viaţa spirituală, religioasă: ''Simbolismul cel mai discutat este acela din Cântarea Cântărilor (2,4): Lăsaţi-mă să intru în Casa Vinului. Este, spune Origene, bucuria, Spiritul Sfânt, Înţelepciunea, Adevărul. Este, spune Sfântul Ioan al Crucii, înţelepciunea lui Dumnezeu, iubirea, deliciul. La Clement din Alexandria vinul este, pentru pâine, ceea ce viaţa contemplativă şi gnoza reprezintă pentru viaţa activă şi pentru credinţă.'' [i]

De altfel, se cunoaște rolul esențial al vinului în euharistie. Este motivul pentru care poate fi regăsit în ritualul creștin al liturghiei, dar și în marile sărbători ale creștinătății, respectiv Crăciunul dar, mai ales, Paștele: ''Iisus, prin Cină, exprimă un alt simbol: Acesta este sângele meu, sângele uniunii (Marcu, şi scenele paralele, aluzie la sacrificiul sângeros al uniunii, descris în Exod). Apropierea este suficient de bine exprimată de expresia, destul de rar amintită: vinul este sângele ciorchinelui.'' [ii]

Potrivit lui Tudor Pamfil, ''strâns legat de vin şi de cultura viţei-de-vie este Brumărelul, personaj mitologic  din lirica şi epica populară, reprezentând personificarea brumelor din lunile octombrie şi noiembrie.'' [iii]

Vinul are un loc extrem de important în cultura tradiţională. Şi nu vorbim aici numai de aspectul social şi tradiţional (sărbătoarea podgoriilor era una dintre cele mai importante manifestări sărbătoreşti din satul românesc), ci şi de acela ritual, religios, în ultimă instanţă: ''Vechea mentalitate românească, astfel, consideră pâinea şi vinul hrana totală. Într-o variantă a legendei despre Baba Dochia, aceasta îi cere lui Dumnezeu mâncare, înţelegând prin aceasta pâine şi vin, – ca elemente definitorii ale mâncării omului. Grija ţăranului pentru obţinerea vinului s-a concretizat în obiceiuri care au drept suport credinţa că prin crearea unui complex magico-ritual, recolta va fi influenţată, cantitatea de struguri va creşte, iar calitatea vinului obţinut va fi una dintre cele mai bune.''[iv]  

[i] Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, Paris, Editions Robert Laffont S.A. et Edition Paris, 1982. p. 1016

[ii] Ibidem

[iii] Tudor Pamfile, Sărbătorile la romîni, București, Editura SAECULUM, 1997, p. 188

[iv] Ivan Evseev, Enciclopedia simbolurilor religioase și arhetipuri culturale, Timișoara, Editura Amarcord, 1999, p. 60