Traian Vuia s-a născut la 17 august 1872, la Surducu Mic, jud. Timiş. Încă din perioada copilăriei, manifesta înclinaţii către fizică şi pasiune către aeronautică. Începând cu zmeiele copilăriei, pe care le studiază şi caută să le aducă îmbunătăţiri care să le crească performanţele de zbor.
Deşi a obţinut un doctorat în ştiinţe juridice, alege să-şi ducă visul de “a zbura” mai departe şi pleacă la Paris (în 1902), să-si pună în practică proiectele. La plecare, îi adresează mamei sale, următoarele cuvinte: “Mă duc departe, la Paris, dar lasă, mamă, să nu-ţi pară rău, că am să vin de acolo în zbor, sau n-am să mai vin niciodată acasă.”
Proiectul lui „aeroplanul-automobil” este privit cu scepticism de către Academia de Ştiinţe Pariziene, deoarece se considera iluzorie posibilitatea de a zbura cu un aparat mai greu decât aerul. El nu se descurajează însă şi obţine brevetul pentru invenţia sa, în anul 1903. Aparatul îl construieşte singur bazându-se pe cunostinţele sale de mecanică şi termodinamică.
Modifică radical un motor de tip Serpollet şi îl face să funcţioneze cu acid carbonic. Aparatul cu aspect de “liliac”, cu aripi pliabile ca o umbrelă, este numit “Vuia I”. Va zbura la 18 martie 1906, la Montesson. După ce rulează 50 m la sol, se înalţă singur, la aproximativ 1m şi zboară pe o distanţă de 12 m. Zborul este înterupt din cauza elicei care s-a oprit. Deşi a durat putin, zborul a fost considerat reuşit.
Traian Vuia deschide astfel drumul către aeronautica modernă. Meritul lui incontestabil, este acela ca a fost primul care a reuşit un zbor cu un aparat mai greu decât aerul, prin autopropulsare. El merge mai departe, cautând să-şi îmbunătăţească proiectul. Astfel, în 1907, aeroplanul “Vuia II”, cu un motor de tip Antoinette, avea să zboare pe o distanţă de 70 m, la o înalţime variabilă. După aceasta, Traian Vuia îşi extinde cercetările în domeniul aeronauticii, dar şi în alte zone ale mecanicii.
A mai coceput şi realizat două elicoptere, iar in 1923 la o conferinţă anunţa că “o noua masina de zbor” era deja construită, dar trebuie perfecţionată. M.Yvonneau, cu care a lucrat în acea perioadă, avea să dezvăluie abia în 1957, cu ocazia Expoziţiei “Traian Vuia” de la Bucureşti, care erau ideile ce îl animau pe inventator: ”Vuia proiectase pe vremea aceea un aparat cu patru rotoare, în tandem, înzestrat cu o cabină pentru 100 de pasageri. Din nefericire, ideea a rămas în suspensie”.
În 1925 a realizat un “generator de abur original”, iar în vremea Primului Război Mondial, împreună cu Victor Tatin, a construit o “torpilă” folosită cu succes de marina militară franceză.
În 1950 revine în ţară, grav bolnav. La 3 septembrie se stinge din viaţă la Bucureşti. Este înmormântat la Cimitirul Bellu.