Cu multe ramificații ale galeriilor întortocheate și culoare ce se întrepătrund, peștera se prezintă ca un adevărat labirint greu de pătruns, astfel că încă nu au putut fi descoperite toate secretele ei.
Speologi și istoricii găsesc aici un câmp larg pentru descoperiri și cercetare. Până acum, s-au descoperit altare, sculpturi și picturi rupestre, camere modelate cu dalta și ciocanul, precum și vase din ceramică datate din perioada de înflorire a populației geto-dacice.
Unul dintre cele mai interesante desene este cel care înfăţişează un bărbat cu faţa pătrată, care se odihnete pe tronul său. Mâna sa dreaptă se termină cu o formă neregulată ovală, iar în cea stângă ţine un scut.
Mai sunt reprezentate figuri de călăreți, din profil și cai aflați în galop. Figurile seamănă foarte mult cu cele aflate pe diverse vase de ceramică descoperite în zone locuite de traco-daci.
Intrarea (orientată spre sud) situată la o altitudine de 25 de metri, are o lărgime de 3,5 metri și o înalțime de 1,4 metri. Peștera este împărțită în 3 secțiuni:
Secțiunea I – se află la intrarea principală și are porțiuni mai ușor accesibile; de remarcat aici, coloniile de lilieci adăpostite în galerii.
Secțiunea II – la această secțiune se ajunge printr-o galerie îngustă, lungă de 10 metri; în acest loc s-au găsit fragmnente de ceramică, amfore romane și schelete de animale.
Secțiunea III – este legată de secțiunea II printr-un culoare extrem de strâmt și prezintă galerii foarte joase, cu porțiuni modificate antropic; pereții prezintă urme de daltă, ceea ce înseamnă ca încăperile au fost modelate de om.
Primele referiri asupra existentei acestei pesteri le face Dio Cassius, care scrie despre expediția făcută de proconsulul roman Marcus Licinius Crassus (între anii 29-28 i.Ch.), în Moesia Inferior, împotriva geto-dacilor conduși de Dapyx, urmașul lui Burebista. Atunci, numeroși civili încolțiți de cotropitori s-au adăpostit în peșteră, iar armata lui Crassus, neavând curaj să intre în peșteră după ei, le-a închis intrarea.
Legenda spune că, Peştera Limanu ar fi tărâm sacru, păzit de zeul dac Zalmoxis, chiar și în zilele noastre. Uneori s-ar auzi zgomote ciudate și chiar voci venind de sub pământ, care ar avea lăgătură cu zeul ce păzește peștera.
Pentru pasionații de speologie, dar și pentru iubitorii de istorie și mister, care ajung în zona Dobrogei, Peștera Limanu reprezintă un obiectiv care merită vizitat și cercetat.
Surse/foto:
http://www.dreamdestinations.ro