Biserica „Sfântul Mihail” din Cluj-Napoca

Biserica „Sf. Mihail” este situată în inima oraşului Cluj-Napoca și reprezintă centrul său social și civic. Este una dintre cele mai populare locuri de întâlnire și unul dintre reperele arhitecturale cele mai remarcabile.

Construcţia sa se presupune a fi legată de actul semnat la 19 august 1316 de Carol Robert de Anjou (care era rege al Ungariei la acel moment). Actul oferea anumite privilegii și libertăți locuitorilor Clujului, printre care, dreptul de a-şi alege propriul preot și paroh.

Biserica a fost construită în centrul oraşului, deoarece în Evul Mediu, acesta se afla pe principalul drum comercial care lega Transilvania de Europa de Vest. Alte iniţiative de a consolida această poziţie a Bisericii „Sf. Mihail” sunt atribuite edililor clujeni ai secolului al XIX-lea, care şi-au propus să sistematizeze orașul. Planurile lor localizau, de asemenea, centrul la Biserica „Sf. Mihail”.

Persistă încă o oarecare confuzie în ceea ce privește data reală a începerii construcției la clădire,  vehiculându-se diferiți ani. Unele surse plasează evenimentul în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, în timp ce altele spun că a fost, mult mai probabil, cu un secol mai târziu. Noi credităm primele surse, deoarece există dovezi care susţin această variantă. Cea mai convingătoare este placa expusă pe biserică în anul 1444 pentru a marca sfârșitul construcțiilor.

Unele surse susţin că edificiul premergător bisericii ar fi fost o biserică romană, întrucât se pot încă identifica elemente din această construcţie iniţială. Și într-adevăr, este foarte probabil să fi existat dintotdeauna o clădire cu funcţie religioasă pe acest loc, deoarece „Sf. Mihail” a fost construită pe rămăşiţele unui cimitir medieval. Potrivit istoricilor, în acele vremuri, oamenii erau îngropați în apropierea lăcaşelor de cult.

Planul initial a fost pentru o basilica și, ca mărturie a acestui fapt, corul, absidele laterale și scara în spirală poartă caracteristicile acestui tip de construcție. Planul a fost, însă, schimbat mai târziu, pentru o biserică-hală.

Deși biserica încorporează mai multe stiluri arhitecturale, cel predominant este goticul. Bijuteria goticului este catedrala, potrivit jurnalistei Doina Drăguț, deoarece aceasta reunește toate artele: sculptură, arte decorative, mobilier, vitralii și textile.

Catedralele gotice sunt considerate „Biblii în piatră" sau „istorii ale lumii", deoarece ornamentele descriu scene din Biblie sau experiențe ale artiștilor. Respectând această tradiție, picturile murale din Sf. Mihail înfăţişează o varietate de figuri religioase. Cele mai vechi, datând de la sfârșitul secolului al XIV-lea, îi reprezintă pe Sfântul Erasmus, trei figuri feminine neidentificate și pe Cei Trei Magi de la Răsărit. În altele îi putem recunoaşte pe Fecioara Maria cu pruncul Iisus, Sf. Elena, Sf. Margareta din Antiohia, etc. La capătul laic al spectrului sunt scenele cu un păstor de capre, un vânător, o femeie care biciuieşte un copil și un cioplitor în piatră.

Deși bisericile gotice pot părea fragile, ele sunt de fapt foarte robuste. Scheletul lor interior susține apt structura masivă, însă admiţând şi forme eterice în spaţiile intermediare. În acelaşi timp, ele dau dovadă de o eleganță sobră graţie pilonilor puternici care susțin interiorul, supleței și înălțimii formelor.