Henri Coandă – inventatorul românul care a construit primul avion cu reacţie din lume

În anul 1910, se prezintă publicului pentru prima dată, în cadrul „Expoziţiei Aeronautice Internaţionale”, de la Paris, o „aeronavă cu reacţie”. Un avion roşu, cu două aripi duble, cu un singur loc, dar fără elice. Acela era avionul „Coandă 1910”, construit de inventatorul român, Henri Coandă.

Acest prototip, a fost privit cu mult scepticism la început, deoarece era greu de crezut atunci, că o aeronavă fără elice ar putea zbura. La 16 decembrie 1910, nava pilotată de însuşi Henri Coandă, este testată, pe un câmp de lângă Paris. Din cauza lipsei de experienţă în pilotarea de avioane, Coandă a pierdut controlul aeronavei si aceasta s-a prăbuşit. Cu ocazia acestui test, se constată fenomenul ce avea să-i poarte numele, şi anume „Efectul Coandă”.

Henri Coandă s-a născut la Bucureşti, în anul 1886, ca fiu al  lui Constantin Coandă, un fost prim-ministru al României şi al Aidei Danet, fiica unui reputat doctor francez. Deşi îndrumat către o carieră militară, pe parcurs, se dovedeşte că geniul acestuia se îndrepta intr-o cu totul altă direcţie. A studiat în Germania şi în Belgia şi a absolvit „Şcoala Superioară de Aeronautică şi Construcţii” din Franţa.

Între anii 1911-1914, se angajează ca director tehnic la „Uzinele de Aviaţie” din Bristol, Anglia. Aici, s-au construit mai multe aeronave de succes, cu elice, după desene şi modele ale inventatorului român. Apoi se întoarce în Franţa, unde proiectează şi construieşte trei modele diferite de avioane cu elice, cu doua elice montate aproape de coadă. Printre aceste modele, se numără şi „Coandă 1916”. În 1970 devine membru al „Academiei Române”, iar în anul 1972 încetează din viaţă, lăsând în urma sa unele dintre cele mai importante invenţii create de vreun român, dar şi unele dintre cele mai interesante proiecte nefinalizate.  

„Farfuria zburătoare” şi alte invenţii concepute de Henri Coandă, mai puţin cunoscute

„Farfuria zburătoare” a lui Coandă, denumită tehnic ”aerodină lenticulară”, cu un sistem de propulsie bazat pe „efectul Coandă”, a fost concepută în preajma anului 1930. În 1932, primul prototip a zburat experimental la Paris, experimente continuând până în 1956, dar din cauza lipsei de interes a finanţatorilor, experimentele s-au oprit.

Ultimul proiect de aerodină făcut public, datând din 1970, a fost executat în colaborare cu SUA. Este un „sistem de patru farfurii zburătoare”, care susţin un fuzelaj. Acest aparat nu a zburat niciodată, cel puţin nu oficial, dar au existat tot felul de speculații, asociate cu tema OZN-urilor.

Un alt proiect nefinalizat al inginerului român, de data asta dintr-o altă zonă de cercetare, este acela de „desalinizare a apei marine”, prin care apa de mare poate deveni apă potabilă, cu ajutorul unui sistem complex, alimentat cu energie solară. Henri Coandă, a conceput şi un „imobil al viitorului”, o idee arhitecturală uimitoare, o piramida colosală, denumită de către acesta „imobil cruciform”.

În România de astăzi, conceptele lui Coandă şi tot ce ţine de aeronautică sunt studiate de către un grup de ingineri şi cercetători care au format „Asociaţia Română pentru Cosmonautică şi Aeronautică” (ARCA).