Mătrăguna – arta magiei în tradiția românească

În general, culesul plantelor magice cere o anumită specializare din partea actantelor (mai rar actanţi), un timp anume, un loc specific, precum şi o dată anume a anului. Dar parcă nici o altă plantă nu necesită atâtea rigori precum mătrăguna, la cules, prelucrat, întrebuinţat etc.

Timpul predilect de culegere a acestei plante este luna iulie: ”În unele localităţi din Ardeal se plătesc două femei care aduc mătrăguna, că unele dintre ele trebuie să ştie bine când să o culeagă. Aceste femei iau tot felul de băuturi din cârciumă, apoi pâine, sare, praf şi un ban, după ce le-au învârtit de trei ori în jurul unui butoi, contrar mersului soarelui. Cu toate aceste lucruri se înconjoară mătrăguna, închinând şi dorindu-le celor ce intră în cârciumă să nu mai iasă cu punga plină de acolo. Astfel culeasă, planta se pune în butoiul cu vin sau o bucăţică din ea în băutură. Se zice despre unele cârciumi că oamenii merg acolo pentru că-i aduce mătrăguna.” (Dikol, Kristian & Miriam, ”Magia neagră și vrăjitoria”, Iași, Polirom, 2005)

Faptul este subliniat, o dată mai mult, şi de Victor Kernbach, unul dintre cercetătorii importanţi ai mitologiei româneşti, în general: ”Culesul plantei nu se face la întâmplare, ci se supune unui ritual riguros, culegătorul având obligaţia curăţiei erotice, a tăcerii, a tainei şi singurătăţii şi trebuind să culeagă mătrăguna numai cu dinţii, la lumina lunii pline; acest act se plăteşte, sacrificial, cu pâine, sare, zahăr şi vin. Fata care alege mătrăguna întâi dansează în jurul ei (uneori dansează chiar în cupluri). Mircea Eliade, care s-a ocupat analitic de acest cult popular complex, remarcă: „Virtuţile magice ale mătrăgunei explică într-un anumit sens destinul ciudat al acestei plante.” (Victor Kernbach, Universul mitic al românilor, Bucureşti, Editura Lucman, f.a., p. 328).

Potrivit aceluiaşi cercetător român, mătrăguna are un rol important în farmecele cu referire la eros, planta magică vădind un rol deosebit în menţinerea iubirii sau, la rigoare, întoarcerea din drum a celui căruia dragostea i-a trecut: ”Rădăcina de mătrăgună poate într-adevăr avea o influenţă directă asupra forţelor vitale ale omului sau ale naturii: ea are puterea să mărite fetele, să poarte noroc în dragoste şi fecunditate în căsnicie; poate spori cantitatea de lapte a vacilor, acţionează fericit asupra mersului afacerilor; aduce bogăţie şi, în general, în toate circumstanţele, prosperitate, armonie etc. ” (Victor Kernbach, Universul mitic al românilor, Bucureşti, Editura Lucman, f.a., p. 328)