Situată pe cursul superior al râului Argeş, la 27 de Km de Curtea de Argeş, într-un peisaj unic prin sălbăticia şi splendoarea sa, Cetatea Poenari atrage din ce în ce mai mulţi vizitatori din ţară şi de peste hotare. Încadrarea fortăreţei într-un peisaj mirific, încărcătura ei istorică, misterul care pluteşte în aerul ce o înconjoară, imaginea ei sublimă printre nori, cer şi păduri, nu are cum să nu încânte şi să fascineaze privitorul. Ca să ajungi la ea, trebuie să urci 1480 de trepte, ce şerpuiesc prin padurea deasă de fag, dar odată ajuns sus, orice urmă de oboseală dispare, văzând panorama magnifică, ce se desfăşoară deasupra Cheilor Argeşului şi a Transfăgărăşanului.
Cunoscută şi ca „Cetatea lui Vlad Ţepeş”, aceasta a atras televiziuni de renume, precum National Geographic, Discovery sau History Channel, care au făcut reportaje impresionante, despre aceste locuri. Se pare că şi romanul „Castelul din Carpaţi”, al lui Jules Verne, a fost inspirat din legendele despre această misterioasă cetate.
Construirea cetăţii, între istorie şi legendă
Se spune că, primul turn ar fi fost ridicat în sec.XIII, pe timpul domniei lui Negru Vodă Voievod, făcând parte dintr-un plan de fortificaţii, pentru apărarea hotarului nordic al Ţării Româneşti. Vlad Ţepeş, la 1456, întăreşte fortăreaţa, construind încă 4 turnuri şi ziduri groase din piatră şi cărămidă. Domnitorul îsi stabileşte aici un loc de refugiu, o reşedinţă secundară, în paralel cu cea de la Tărgovişte.
Cetatea Poenari a contribuit la victoria finală a românilor din 1462, când voievodul i-a păcălit pe turci, potcovind caii cu potcoave puse invers, reuşind atfel să se retragă împreună cu oştirea sa, în cetate.
Una dintre legendele despre construirea cetăţii, transmisă din tată în fiu, spune că: boierii din Târgovişte, speriaţi de asprimea domnitorului Vlad Ţepeş, s-au adunat în taină să pună la cale prinderea domnitorului şi predarea lui către sultan. Ţepeş însă, aflând de planul acestora, a întors totul împotriva lor şi şi-a trimis oamenii să-i captureze pe boierii strânşi într-o biserica, în ziua de Paşte. Aceştia au fost obligaţi să meargă pe jos 100 de Km, până la Curtea de Argeş şi de aici până mai sus, la o strâmtoare îngustă, numită Cheile Argeşului.
Acolo, îi aştepta Vodă care, ridicând buzduganul spre înălţimile ameţitoare ale Cheilor, ar fi poruncit “Boieri şi coconi, jupâni şi jupâniţe, voi care mi-aţi urzit moartea în iatacurile voastre priviţi cuibul acela de vulturi, colo sus, să răsară până-n duminica Tomii cel necredincios o cetate de zid, să stea soarele pe fruntea ei.”
Au lucrat boierii zi şi noapte, pentru că ştiau ei că Vodă nu glumeşte şi într-o săptămână cetatea a fost gata. Urmare a acestei legende, cetatea este numită şi „cuibul de vulturi al vitejilor de demult”.
Surse:
Elena Radu
International editions: