Împreună cu „Tăblițele de la Tărtăria”, găsite într-un mormânt neolitic, au mai fost descoperite: 26 de figurine de teracotă, 3 figurine de alabastru, o brățară din scoici și osemintele unei femei de 55 de ani, care se pare a fi fost o preoteasă a vremurilor, judecând după obiectele de cult găsite alături de schelet.
Femeia a fost numită Milady de Tărtăria, de către Marco Merlini, director al „Prehistory Knowledge Project” si membru al „World Rock Art Academy”, de la Roma. Interesul cercetătorilor s-a îndreptat însă, cu precădere, către cele trei tăblițe de lut. Două dintre ele (una rotundă și una rectangulară) sunt găurite și sunt inscripționate cu cu semne despărțite prin linii. A treia prezintă o formă de scriere pictografică, asemănătoare cu cea de sorginte sumeriană - inscripții descoperite la Djemer-Nasr, Kis și Uruk, datate pe la anul 3300 î.Hr.
Cercetătorul german, Harald Haarmann, aproximează vărsta „Tăblițelor de la Tărtăria”, ca fiind în jurul anului 5300 î.Hr. , ceea ce ar însemna că semnele de pe ele ar reprezenta cea mai veche formă de scriere din lume. Pictogramele de pe tăblița a treia reprezintă un om, o capră și un pom.
Experți din cadrul Academiei de Științe din Rusia, au apreciat că, tăblițele ar reprezenta un sistem de scriere, care făcea parte dintr-o cultură puternică, din zona balcanică.
În opinia lor, textul enumeră șase totemuri, care citite în cerc, în sens invers acelor de ceasornic, redau un text proto-sumerian, închinat Zeului Saue. Nu există însă, un consens academic, în privința descifrării pictogramelor, ceea ce lasă loc la diferite interpretări.
Și Marco Merlini a concluzionat că, aceste tăblițe ar confirma ipoteza existenței unei scrieri preistorice, răspândită în spațiul Carpato-Balcanic. Tăblițele se află expuse la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, din Cluj.