Proiectul construcției, premiat la Expoziţia Naţională de Beaux Arts de la Paris,a fost elaborat de către vestiții arhitecți francezi, Cassien Bernard și Charles Garnier. Lucrările se finalizează în anul 1890 și toate serviciile Băncii Naționale se mută în noua clădire.
Din punct de vedere arhitectural, construcția (de formă dreptunghiulară) îmbină stilul eclectic (cu influențe renascentiste și clasiciste franceze) cu unul de factură academică, determinat de destinația clădirii, ce urma să găzduiască un sediu de bancă.
Faţada principală dinspre Lipscani, foarte frumos decorată, este construită din piatră de Rusciuc. Celelalte trei fațade, care nu sunt identice, fiecare remarcându-se prin câte o notă de originalitate, sunt mult mai simple.
În ceea ce privește acoperișul, se remarcă prin cele 5 cupole acoperite cu tablă de ardezie. Modelul folosit a fost cupola Turnului Orologiului al Palatului Luvru.
Spre deosebire de arhitectura sobră a exteriorului, interiorul se bucură de o bogăție decorativă, în paralel cu o justă organizare a spațiului funcțional.Holul ghişeelor, cel mai important spațiu dedicat publicului, păstrează același registru decorativ. În vestibul, se remarcă două sculpturi ce reprezintă două femei care țin cu ambele mâini, deasupra capului, câte un corp de iluminat.
Cele două scări monumentale, cu balustrade frumos decorate, urcă la etajul I (“nivelul nobil al clădirii”) unde se află Holul de onoare, Sala Consiliului de Administraţie, Biroul guvernatorului şi sălile de recepţie.
În Sala Consiliului se găsesc cele mai pretenţioase decoraţiuni, făcute în stil eclectic cu accente baroce.
Pereții Holului de Onoare sunt înnobilați cu patru tabouri de mari dimensiuni, semnate de nume importante ale picturii românești din epocă:Nicolae Grigorescu, G.D. Mirea și Eugen Voinescu.
În incita palatului se află și Muzeul Băncii Naționale, de unde se poate afla despre istoria monetară și bancară a României.
Palatul în integralitatea lui este o încântare vizuală cu spații funcționale încărcate de istorie, frumos și artă.
Surse: