Moșii de vară

În balada ”Voicu sau călătoria fratelui mort” Voica, singura fată a familiei, promite celor 11 frați, atunci când este cerută de soție în alt sat, că va veni „iarna de cinci ori, că-s mai multe sărbători” și „vara de trei ori, că-s puține sărbători”. Într-adevăr, vara este anotimpul muncilor, când sărbătorile sunt (inerent) mai rare, căci acum se face pâinea, se împlinesc principalele datorințe ale țăranului față de câmp. Și totuși, a treia mare sărbătoare ca importanță (Adormirea Maicii Domnului) este situată vara. Există și alte importante sărbători situate la începutul sau chiar în mijlocul verii, precum Sfinții Petru și Pavel, Rusaliile, Sf. Ilie ș.a.

Există credința, astfel, că de Sf. Ilie morții, aidoma ca în cazul oricărei mari sărbători, se întorc la casele lor. Credința constă în ideea că, precumpănitor, copiii se întorc la casele unde au trăit. Așa încât femeile cheamă la ele copiii străini de comunitatea rurală, îi strâng sub un măr încă nescuturat (neînceput, în alți termeni), îl scutură, astfel încât copiii să le culeagă și să se înfrupte din ele, iar morții să se înveselească (Tudor Pamfile, ”Sărbătorile la români”, București, Editura Saeculum, 1997, p.131).

Importanța mărului în simbolistica mitologică vegetală românească este tot mai atenuată, dar trebuie să știm că, odinioară, importanța sa în ceremonialul funerar era foarte mare, urmând bradului, de pildă și situându-se înaintea nucului. În epopeea călătoriei sufletului în Lumea de dincolo, arborele cosmic care îl trece pe neofit ”apa cea mare” nu este bradul, ci mărul, ”cu poalele-n ceri și vârul în ceri”.

”Pom fructifer, simbol al purității și fertilității feminine, reper pentru aprecierea timpului calendaristic și planificării activității practice și cultice. Înflorirea mărului marca limita maximă când se mai putea semăna porumbul: ramura de măr pusă în apă, în ziua de Sântandrei (30 nov.) sau de Sânnicoară (6 decembrie) devine sorcovă din flori la Anul Nou; ramura despicată în două este martorul imparțial al fetelor atunci când se prind surate sau verișoare; apa de la primele scalde ale copilului, după naștere și botez, aruncată la rădăcina pomului, în special a mărului care înflorește și rodește, aduce pe lume noi copii (Ion Ghinoiu, „Mică Enciclopedie de tradiții românești”, București, Editura Agora, 2008, p. 187).

În această zi, se dau de obicei de pomană fructe, în special mere.